Pe data de 10 iunie 1923, România disputa meciul cu numărul trei din istorie. Partida conta pentru trofeul Cupa Regelui Alexandru. Pe lângă denumirea oficială, trofeul mai purta și numele “Cupa de aur”. Era prima dată când naționala juca în București - tricolorii evoluaseră până atunci doar la Belgrad și la Cernăuți. Suporterii din capitală nu erau încă foarte obișnuiți cu acest sport. Biletele pentru meci s-au vândut exact în ziua disputării lui, iar suporterii urmau să-l vadă de pe niște băncuțe care erau numerotate cu cerneală. Pe stadionul F.S.S.R - Tineretului s-au adunat aproximativ 3.000 de oameni. România câștigase în anul 1922 Cupa Regelui Alexandru, iugoslavii dorind acum să-și ia revanșa. Meciul a început prin atacurile în forță ale iugoslavilor, golul fiind înscris repede în poarta românilor. Era minutul 23 când Vladimir Vinek înscria după o combinație a fraților Branko Zinaja și Dušan Zinaja. Ai noștri încep să-și revină, însă vine fatidicul minut 39. Ceea ce s-a întâmplat în acel minut, cu siguranță nu s-a mai întâmplat vreodată pe un teren de fotbal. Înaintea partidei, jucătorii români au fost instruiți ca în momentul în care imnul României se aude, toți să se oprească. La meci urmau să asiste și cele două familii regale din Iugoslavia și România. Chiar în minutul 39, cele două alaiuri au ajuns în tribunele stadionului, iar imnul începe să fie cântat. Tricolorii s-au oprit, dar cum iugoslavii nu au știut de protocol nu au ezitat să marcheze, după ce au driblat niște adevărate jaloane umane. Astfel, în timp ce românii ascultau pios imnul, oaspeții au dus scorul la 0-2. Autorul golului, același Vladimir Vinek. La pauză, numărul spectatorilor a crescut.

În startul reprizei a doua, Romania reușește să marcheze golul de onoare în minutul 47 prin Francisc Rónayi. Bucuria, atât cea din teren, cât și cea din tribune, a fost de nedescris. Atât de mare, încât arbitrul austriac Heinrich Retschury a fost nevoit să oprească meciul timp de două minute, pentru ca toți spectatorii să-și adune pălăriile pe care le aruncaseră pe teren. Meciul s-a încheiat cu victoria oaspeților, care au reușit să câștige trofeul. Personal Regele Alexandru I a înmânat trofeul jucătorilor iugoslavi.